Endometrioza este considerată un fel de ”cenuşăreasă” a bolilor ginecologice, deoarece nici în momentul de faţă, cu tot progresul ştiinţific, medicină nu a reuşit să ofere o explicaţie completă şi logică pentru aceasta afecţiune. Endometrioza este o boală progresivă, care afectează 10-15% din femei în timpul anilor de reproducere şi a doua cea mai frecventă cauza a infertilitităţii, 30% până la 40% din femeile cu endometrioză fiind infertile. Durerea fizică alături de cea sufletească, dată de incapacitatea de a avea copii, aduc cu sine depresie, oboseală, apatie, izolare.
Endometrioza constă în dezvoltarea endometrului, a mucoasei care tapetează pereţii interni ai uterului, în cu totul altă parte decât la locul potrivit precum la nivelul ovarelor, a trompelor uterine, pe peretele abdominal intern, vezica urinară, intestin; uneori poate ajunge până la plămâni, măduva spinării şi chiar la creier.
„Sub influenţa hormonilor, endometrul se măreşte în fiecare lună pentru a primi o sarcină, iar în lipsa acesteia endometrul se elimină şi astfel se declanşează menstruaţia. În timpul menstruaţiei, celulele endometriale sunt eliminate, dar mucoasa din afara uterului nu are nicio modalitate de a părăsi corpul şi se inflamează, se poate rupe sau forma ţesut cicatrial dureros, care provoacă durere şi dinsconfort. În mod normal menstruaţia este asociată cu durere înainte de a începe faza de sângerare propriu zisă, iar ea dispare în ziua a doua a menstruaţiei. La femeile care suferă de endometrioză durerea continuă toată perioada de sângerare şi inclusiv după, de aceea este foarte important să se prezinte la un consult amănunţit atunci când se sesizează durere înainte şi în timpul menstruaţiei, dureri sau tulburări intestinale, pelviene, în timpul sau după actul sexual sau mişcări intestinale sau urinare dureroase în timpul perioadelor menstruale. Pentru unele femei durerea este atât de mare încât ajunge să le afecteze şi viaţa de zi cu zi”, explica dr. Silviu Istoc, medic specialist obstetrica-ginecologie.
Care sunt cauzele endometriozei
Cauzele rămân încă necunoscute, există doar posibile teorii. Ce se ştie sigur este că boala e strict legată şi agravată de hormonii feminini (estrogeni). Unii cercetători spun că la menstruaţie ţesutul menstrual este împins retrograd în trompele uterine, intră în cavitatea abdominală şi de acolo se implantează la nivelul pelvisului, determinând astfel simptomele endometriozei. Deoarece în timpul menstruaţiei ţesutul sângerează la fel ca endometrul, sângele poate cauza iritaţii ale ţesuturilor învecinate care se inflamează şi formează chisturi sau cicatrici. Majoritatea medicilor sunt de acord cu faptul că aproape toate femeile au menstruaţie retrogradă prin trompe, însă doar cele care au probleme de imunitate ajung să dezvolte endometrioză.
Alte teorii atestă inclusiv predispoziţia ereditară de apariţie a endometriozei. De obicei, dacă mama are boala, fiica o va dezvolta, dar într-o formă mai severă. De asemenea, s-a demonstrat că endometrioza apare şi la femeile cu histerectomie (uter scos, ce duce la dispariţia menstruaţiei) sau, în cazuri rare, la bărbaţii cărora li s-a administrat hormoni estrogeni după operaţia de prostată.
Sunt bănuite şi disfuncţiile imunitare (boli autoimune), dar nu se ştie dacă acestea se încadrează la cauze sau la consecinţe ale bolii. Mai sunt şi teorii legate de toxinele din mediu şi din alimentaţie ce au efect asupra nivelului hormonilor reproducători, şi distrug membrana celulară.
Cum se depistează endometrioza
„Este foarte important ca femeile ce suferă de simptomele endometriozei să-şi facă anual controale pentru a-şi verifica ovarele. Dacă acestea prezintă chisturi de diferite dimensiuni, cu un aspect caracteristic pentru endometrioză, diagnosticul poate fi pus. Prin ecografia transvaginală nu se poate depista decât boala avansată, deoarece aici se vor vedea doar chisturile care apar târziu în evoluţie. De aceea, diagnosticul de certitudine se realizează prin laparoscopie, o metodă minim invazivă şi foarte precisă ce perminte şi vizualizarea implantelor de endometrioză şi excizia lor. După aceasta, sarcina poate apărea în urma tratamentului”, adăugat dr. Istoc.
Alte teste de diagnostic ce pot fi făcut opţional înainte de laparoscopie sunt testele de sânge – markerul CA125, care în anumite valori indica prezenţa ţesutului uterin în alte locuri decât în abdomen, tomografia computerizată, rezonanţa magnetică, etc.
„Chiar am avut o pacientă care suferea de durere pelvină cronică, care în timpul menstruaţiei sau la contactul sexual devenea atroce, nu mai ceda la nimic, ajungând să producă tulburări psihice cum ar fi anxietatea sau depresia. I se prescriau mereu medicamente pentru durere, inutile însă. În acelaşi timp ea încerca să rămână însărcinată, dar fără succes. Operaţia laparoscopică a evidenţiat implanturi endometriozice vechi, fibroase, care invadaseră pereţii abdominali şi rectul, făcând operaţia extrem de dificilă. După 3 ore s-au reuşit eliminarea majorităţii implanturilor, iar pacienta nu mai avea absolut nicio durere, lucru considerat imposibil de medicii ce o consultaseră înainte. După 6 luni pacienta a rămas însărcinată prin fertilizare în vitro (era crucială obţinerea cât mai rapidă a sarcinii, deoarece riscul de recidivă era foarte ridicat). După naştere, endometrioza a recidivat, pacienta a suferit o a doua intervenţie, iar acum face demersurile pentru o nouă sarcină. După naştere va fi supusă unui tratament cronic de supresie a endometrului din cauza riscului ridicat de recădere”, adaugă dr. Istoc.
Tratamentul endometriozei
În prezent nu există nici un tratament medical curativ. Medicamentele antiinflamatoare sunt des folosite pentru a alunga durerea pelvină şi a uşura disconfortul. Unele medicamente se pot elibera fără reţetă.
Chirurgia laparoscopică este considerată acum standard pentru tratamentul chirurgical al endometriozei, deoarece oferă chirurgilor posibilitatea de a vizualiza chiar şi proliferări mici endometriozice. Cicatrizarea este limitată la trei incizii mici pe abdomen, iar recuperarea este foarte rapidă. Cele mai multe femei vor sesiza ameliorarea durerilor, iar în cazul celor cu tratament de infertilitate eşuat, după laparoscopie vor avea o şansă mai bună de a obţine o sarcină.
Se mai poate folosi şi terapia cu hormoni, pentru a încerca oprirea sau diminuarea menstruaţiei pentru o perioadă cât se poate de lungă, în aşa fel încât implanturile sau leziunile să nu se agraveze. Majoritatea acestor terapii pot fi administrate pentru o perioadă limitată de timp, pentru că pot cauza şi efecte secundare la unele femei. Acest tratament este mai eficient după efectuarea tratamentului chirurgical.
Endometrioza are un risc de recidivă de 20%-30%, după un an de tratament medicamentos şi de 40%-60%, după cinci ani. Chiar şi după operaţie, exista riscul de recidivă, dar boala nu mai are şanse de a se extinde foarte mult. Avantajul constă în faptul că, prin eliminarea leziunilor endometriozice, majoritatea femeilor îşi pot recăpăta fertilitatea.
“Endometrioza afecteaza anual 15% dintre femei, fara ca acestea sa stie” adaugat de Comunicate Medicale