| Multumim colegilor de la media@alzcongres.ro pentru acest material impresionant.
Cand un batran singur pe lume a murit in sectia de geriatrie a unui azil de batrani dintr-un oras australian, se credea ca nu mai are nimic de valoare asupra sa. Mai tarziu, atunci cand asistentele medicale au facut un inventar al lucrurilor sale, au descoperit acest poem. Calitatea si continutul sau au impresionat atat de tare personalul, incat acesta a facut copii care au fost distribuite fiecarei asistente din spital. O asistenta medicala a luat o copie la Melbourne. Singura mostenire lasata de batran omenirii a aparut in editiile de Craciun ale revistelor din tara, precum si in numeroase reviste medicale ce trateaza teme psihologice sau de sanatate mintala. O prezentare de diapozitive a fost, de asemenea, facuta pe baza acestui simplu poem. Si acest om batran, care nu avea nimic sa lase lumii…este acum autorul acestui “poem anonim” ce zbura pe Internet. |
| Un batranel ciudat Ce vezi, asistenta medicala?…… Ce vezi? La ce te gandesti…… cand te uiti la mine? Un batran ciudat…… nu foarte intelept, Nesigur de obicei…… cu ochii indepartati? Care incearca sa evite mancarea…… si nu-ti raspunde… Care nu pare sa observe…… lucrurile pe care le faci Cand spui cu voce tare…… ”As vrea sa incerci!” Si totdeauna se pierde…… un ciorap sau pantof? Care, rezista sau nu …… iti permite sa faci cum vrei tu, Cu imbaiatul si masa……o zi lunga sa-ti umple? Este ceea ce gandesti?…… Este ceea ce vezi? Apoi deschide ochii, asistenta…… tu nu te uiti la mine. O sa-ti spun cine sunt…… Asa cum stau inca aici asa nemiscat, Asa cum ascult de porunca ta…… cum mananc la voia ta. Sunt un mic copil cu 9 frati…… cu un tata si-o mama, Frati si surori…… care se iubesc unul pe altul Un baiat de saisprezece ani…… cu aripi la picioare Visand ca in curand…… va intalni o iubita. Un mire la douazeci de ani…… cu inima saltand. Amintindu-si juramintele…… pe care am promis sa le respecte. La douazeci si cinci…… deja am copiii mei, familia mea. Care au nevoie de mine pentru a se ghida…… si de o casa sigura. Un barbat de treizeci de ani…… cu o femeie superba, Legati unii de altii…… cu legaturi pe care ar trebui sa dureze. La patruzeci de ani, tinerii mei fii…… au crescut si au plecat, Dar femeia mea este alaturi de mine…… si, vad eu, nu plange. La cincizeci…… Nepoteii pe genunchi, Din nou, stim copiii…… eu si iubita mea. Zile negre m-au napadit…… sotia mea acum a murit. Ma uit la viitor…… ma cutremur de groaza. Sunt acum un om batran…… si natura este cruda. Este o gluma pe care ti-o face varsta…… te face sa pari un prost. Corpul, se destrama…… harul si vigoarea, pleaca. Exista acum o piatra…… unde o data am avut o inima. Dar in interiorul acestei carcase vechi…… Un tanar inca locuieste, Si acum si, din nou…… cu inima mea intristata Imi amintesc de bucurii…… Imi amintesc de durere. Si eu iubesc si traiesc…… viata din nou. Ma gandesc la anii prea putini… care au trecut prea repede. Si accept realitatea… nimic nu poate dura. Deci, deschide-ti ochii… deschide-i si vezi. Nu este un batran ciudat… Uita-te mai aproape…ma vezi…pe mine! |
| Aminteste-ti acest poem atunci cand intalnesti o persoana in varsta pe care ai putea-o inlatura fara sa uiti la tanarul din interior. Toti vom ajunge intr-o zi acolo. Traducere aproximativa dupa by Phyllis McCormack “Crabbit Old Woman”; adaptat de Dave Griffith, “Too Soon Old”) “Cele mai bune si mai frumoase lucruri din aceasta lume nu pot fi vazute sau atinse… acestea trebuie sa fie simtite de catre inima!” – Helen Keller |