Organizaţiile naţionale membre au libertatea de a-şi alege o temă pentru acest eveniment, dar există şi o recomandare generală a celor din conducerea WONCA care, în acest an se referă la oprirea fumatului. Subiectul are o rezonanţă aparte pentru România din cauza intrării recente în vigoare a Legii nr. 15/2016 privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Modificarea legislativă este pe deplin justificată de cifrele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), care arată că 77% din toate decesele survenite în România anului 2008 au fost cauzate de boli pentru care fumatul reprezintă principalul factor de risc.
Singure însă, măsurile de sănătate publică nu vor funcţiona decât parţial, prevenind iniţierea fumatului de către unii şi încurajând oprirea acestuia de către alţii, fără să ofere soluţii unei categorii importante de fumători, care nu vor reuşi să oprească fumatul decât cu ajutorul tratamentului oferit de un profesionist al sistemului de sănătate. Acest lucru este menţionat şi în articolul nr. 14 al Convenţiei Cadru de Control al Tutunului (FCTC), ratificată de România în 2005, unde se specifică importanta asistenţei medicale a pacientului fumător, cu efect sinergic asupra celorlalte măsuri.
Mergând în aceeaşi direcţie, OMS a solicitat specific integrarea acestei activităţi în cadrul asistenţei medicale primare, aceasta fiind considerată mediul propice pentru oferirea de sfat şi sprijin pentru oprirea fumatului. Cu toate acestea, numai 15% din populaţia globului are acces la acest tip de consultaţie şi România nu face excepţie.
Studiile arată, în cazul nostru, că motivele sunt intricate şi ţin de medic (subevaluarea propriului rol, experienţa personală, lipsa de cunoştinţe şi abilităţi), de specificul specialităţii (complexitatea consultaţiei din medicina de familie, medicul fiind adesea solicitat să răspundă mai multor probleme ale pacientului) şi de sistem (timpul scurt al consultaţiei impus de contractul cu casa de asigurări și de organizarea tură-contratură a majorităţii cabinetelor de medicină de familie, încărcătura birocratică şi resursele financiare insuficiente care obliga medicul să preia o serie de atribuţii care, în ţări cu sisteme de sănătate moderne sunt asigurate de personal auxiliar, accesul dificil al pacienţilor la tratamentul farmacologic s.a.).
Dacă la toate acestea adăugăm procentul mic din PIB alocat sănătăţii, precum şi canalizarea resurselor preferenţial către spital, devine evident necesară reconsiderarea priorităţilor. Dezvoltarea asistenţei medicale primare ar putea fi cheia către îmbunătăţirea accesului, calităţii şi eficienţei serviciilor publice de sănătate, inclusiv a celor adresate opririi fumatului.
“Ziua internațională a Medicului de Familie 2016 ” adaugat de Comunicate Medicale