Stimaţi membri ai Consiliului,
Considerăm că proiectul de lege, supus avizului Consiliului, prin care se vizează
interzicerea publicităţii în radio şi în televiziune pentru medicamente şi tratamente
medicale, reprezintă o limitare atât a dreptului la informaţie al publicului, garantat de
articolul 31 al Constituţiei României, cât şi a libertăţii comerţului, garantat de Constituţie prin
art 135.
Această dublă limitare poate avea efecte negative extrem de importante, având în
vedere că domeniul vizat, respectiv publicitatea la produse medicamentoase si tratamente
medicale disponibile fără prescripţie medicală, are o pondere importantă în piaţa de
publicitate radio şi televizată şi, în mod corespondent, în domeniul accesul publicului la
informaţia de specialitate.
In plus, restricţia vizată de proiectul de lege ar excede cadrului Directivei serviciilor
media audiovizuale, care se limitează la a interzice publicitatea la „anumite produse
medicamentoase sau tratamente medicale care sunt disponibile numai pe bază de
prescripție medicală în statul membru sub a cărui jurisdicție se află furnizorul de servicii
mass-media”, abordare preluată şi în legea actuală a audiovizualului.
Limitarea în Directiva serviciilor media audiovizuale a restricţiei pentru publicitatea
produselor şi tratamentelor medicale menţionate arată că legiuitorul european a considerat
că publicitatea realizată dincolo de aceste restricţii este utilă societăţii.
Această limitare a interdicţiei este corelată cu cadrul general de reglementare a
publicităţii la medicamente de uz uman, care este stabilit de directiva 2001/83/CE unde , la
articolele 87 şi 88, se precizează natura interdicţiei:
„Articolul 86.
Statele membre interzic orice publicitate pentru un medicament pentru care nu a fost
acordată o autorizație de introducere pe piață în conformitate cu dreptul comunitar.
Articolul 88
(1) Statele membre interzic publicitatea destinată publicului larg având ca obiect
medicamente care:
(a) sunt disponibile numai pe baza unei prescripții medicale, în conformitate cu dispozițiile
titlului VI;
(b) conțin substanțe definite drept psihotrope sau narcotice de convențiile internaționale,
precum convențiile Organizației Națiunilor Unite din 1961 și 1971.
Directiva 2001/83/CE nu prevede posibilitatea ca statele membre să introducă în
legislaţia internă reglementări mai stricte decît cele formulate de această directivă.
Dealtfel, considerentul (43) al directivei arată că eventualele discrepanţe din
reglementările naţionale privind publicitatea la medicamente pot avea impact asupra
funcţionării pieţei interne. „Toate statele membre au adoptat măsuri speciale suplimentare
privind publicitatea pentru medicamente. Există discrepanțe între aceste măsuri. Aceste
discrepanțe pot avea impact asupra funcționării pieței interne, deoarece publicitatea
difuzată într-un stat membru poate avea efecte în alte state membre.”
Directiva a avut ca scop, între altele, tocmai eliminarea discrepanţelor şi unificarea în
piaţa internă europeană a reglementărilor privind publicitatea la medicamente.
Acestă înţelegere a textului directivei este confirmată de Decizia Curtii Europene de
Justitie in Cazul C-374/05 (Gintec) unde se arată explicit, în raport cu afirmaţia guvernului
polonez că ”legiuitorul comunitar a înțeles să stabilească criterii minime care au un caracter
fundamental”, că „ O astfel de interpretare nu ar putea fi admisă. Într-adevăr, redactarea
prevederilor din Directiva 2001/83 privind publicitatea pentru medicamente, precum și
structura generală a acestora și finalitatea lor demonstrează că această directivă urmărește
să stabilească criteriile substanțiale obligatorii pentru reglementarea domeniului respectiv.”
Curtea arată astfel că regulile stabilite prin directivă nu sunt criterii minimale şi că
directiva prevede în mod expres cazurile în care statele membre pot deroga de la directivă.
Astfel, Curtea afirmă că directiva 2001/83 „a realizat o armonizare completă în
domeniul publicității pentru medicamente, cazurile în care statele membre sunt autorizate
să adopte prevederi care să se îndepărteze de normele stabilite prin această directivă fiind
în mod explicit enumerate.”
Ca urmare, o restricţionare suplimentară, dincolo de cadrul comun stabilit prin
directiva 2001/83/CE, care ar viza domenii care nu sunt în mod explicit enumerate în
directivă, cum ar fi cea pe care proiectul de lege o vizează, ar contraveni directivei.
Adoptarea ei ar pune Romania în situaţia de a fi acţionată la instanţa Curţii europene
de justiţie.
În expunerea de motive a proiectului se afirmă că interzicerea publicităţii radio tv la
medicamente ar fi necesară pentru a elimina publicitatea mascată (ascunsă) la aceste
produse: „venim cu această iniţiativă datorită amplorii pe care a luat-o publicitatea ascunsă
la medicamente şi influenţa negativă şi înşelătoare pe care o are asupra populaţiei, aspect
care se datorează înprincipal publicităţii prin televiziune şi radio”.
Această abordare dovedeşte o necunoaştere a legislaţiei în vigoare, dat fiind că, prin
chiar articolul 29 al Legi audiovizualului, publicitatea mascată este deja sub interdicţie în
radio şi tv, iar prin art 798 din legea 95/2006 privind reforma sănătăţii publice este interzisă
publicitatea înşelătoare la medicamente. Aceasta face ca proiectul să rămână fără obiect şi
fără justificare.
In plus, o altă prevedere a proiectului, respectiv alin 3 al art 17, dovedeşte din nou o
abordare eronată a procesului de legiferare, dat fiind că acest alineat constituie o reluare a
unei prevederi deja existente la art 799 din legea 95 2006 privind reforma sănătăţii publice.
In acest mod se contravine art 16 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă care prevede că “In procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi
reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai
multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeaza norma de
trimitere”.
Proiectul de lege propune o interdicţie generală, respectiv interdicţia publicităţii în
radio şi televiziune la medicamente disponibile fără prescripţie medicală, interdicţie care
intră în contradicţie cu directiva servciiilor media audiovizuale şi cu directiva 2001/83/CE, cu
scopul declarat de a realiza o interzicere subsecventă a două practici, respectiv publicitatea
mascată şi publicitatea înşelătoare, care sunt însă deja interzise de legea audiovizualului şi
de legea reformei în sănatate.
In consecinţă, singurele efecte ale acestui proiect de lege ar fi acelea de a produce o
problemă a României în raport cu legislaţia europeană şi o limitare neconstituţională a
dreptului la informaţie şi a libertăţii comerciale.
Cu cea mai înaltă consideraţie,
George Chiriţă – director executiv ARCA 29 iunie 2015