Proiect interdictie publicitate radio tv medicamente – Completare Adresa ARCA.

Stimaţi membri ai Consiliului,

Considerăm că proiectul de lege, supus avizului Consiliului, prin care se vizează

interzicerea publicităţii în radio şi în televiziune pentru medicamente şi tratamente

medicale, reprezintă o limitare atât a dreptului la informaţie al publicului, garantat de

articolul 31 al Constituţiei României, cât şi a libertăţii comerţului, garantat de Constituţie prin

art 135.

Această dublă limitare poate avea efecte negative extrem de importante, având în

vedere că domeniul vizat, respectiv publicitatea la produse medicamentoase si tratamente

medicale disponibile fără prescripţie medicală, are o pondere importantă în piaţa de

publicitate radio şi televizată şi, în mod corespondent, în domeniul accesul publicului la

informaţia de specialitate.

In plus, restricţia vizată de proiectul de lege ar excede cadrului Directivei serviciilor

media audiovizuale, care se limitează la a interzice publicitatea la „anumite produse

medicamentoase sau tratamente medicale care sunt disponibile numai pe bază de

prescripție medicală în statul membru sub a cărui jurisdicție se află furnizorul de servicii

mass-media”, abordare preluată şi în legea actuală a audiovizualului.

Limitarea în Directiva serviciilor media audiovizuale a restricţiei pentru publicitatea

produselor şi tratamentelor medicale menţionate arată că legiuitorul european a considerat

că publicitatea realizată dincolo de aceste restricţii este utilă societăţii.

Această limitare a interdicţiei este corelată cu cadrul general de reglementare a

publicităţii la medicamente de uz uman, care este stabilit de directiva 2001/83/CE unde , la

articolele 87 şi 88, se precizează natura interdicţiei:

„Articolul 86.

Statele membre interzic orice publicitate pentru un medicament pentru care nu a fost

acordată o autorizație de introducere pe piață în conformitate cu dreptul comunitar.

Articolul 88

(1) Statele membre interzic publicitatea destinată publicului larg având ca obiect

medicamente care:

(a) sunt disponibile numai pe baza unei prescripții medicale, în conformitate cu dispozițiile

titlului VI;

(b) conțin substanțe definite drept psihotrope sau narcotice de convențiile internaționale,

precum convențiile Organizației Națiunilor Unite din 1961 și 1971.

Directiva 2001/83/CE nu prevede posibilitatea ca statele membre să introducă în

legislaţia internă reglementări mai stricte decît cele formulate de această directivă.

Dealtfel, considerentul (43) al directivei arată că eventualele discrepanţe din

reglementările naţionale privind publicitatea la medicamente pot avea impact asupra

funcţionării pieţei interne. „Toate statele membre au adoptat măsuri speciale suplimentare

privind publicitatea pentru medicamente. Există discrepanțe între aceste măsuri. Aceste

discrepanțe pot avea impact asupra funcționării pieței interne, deoarece publicitatea

difuzată într-un stat membru poate avea efecte în alte state membre.”

Directiva a avut ca scop, între altele, tocmai eliminarea discrepanţelor şi unificarea în

piaţa internă europeană a reglementărilor privind publicitatea la medicamente.

Acestă înţelegere a textului directivei este confirmată de Decizia Curtii Europene de

Justitie in Cazul C-374/05 (Gintec) unde se arată explicit, în raport cu afirmaţia guvernului

polonez că ”legiuitorul comunitar a înțeles să stabilească criterii minime care au un caracter

fundamental”, că „ O astfel de interpretare nu ar putea fi admisă. Într-adevăr, redactarea

prevederilor din Directiva 2001/83 privind publicitatea pentru medicamente, precum și

structura generală a acestora și finalitatea lor demonstrează că această directivă urmărește

să stabilească criteriile substanțiale obligatorii pentru reglementarea domeniului respectiv.”

Curtea arată astfel că regulile stabilite prin directivă nu sunt criterii minimale şi că

directiva prevede în mod expres cazurile în care statele membre pot deroga de la directivă.

Astfel, Curtea afirmă că directiva 2001/83 „a realizat o armonizare completă în

domeniul publicității pentru medicamente, cazurile în care statele membre sunt autorizate

să adopte prevederi care să se îndepărteze de normele stabilite prin această directivă fiind

în mod explicit enumerate.”

Ca urmare, o restricţionare suplimentară, dincolo de cadrul comun stabilit prin

directiva 2001/83/CE, care ar viza domenii care nu sunt în mod explicit enumerate în

directivă, cum ar fi cea pe care proiectul de lege o vizează, ar contraveni directivei.

Adoptarea ei ar pune Romania în situaţia de a fi acţionată la instanţa Curţii europene

de justiţie.

În expunerea de motive a proiectului se afirmă că interzicerea publicităţii radio tv la

medicamente ar fi necesară pentru a elimina publicitatea mascată (ascunsă) la aceste

produse: „venim cu această iniţiativă datorită amplorii pe care a luat-o publicitatea ascunsă

la medicamente şi influenţa negativă şi înşelătoare pe care o are asupra populaţiei, aspect

care se datorează înprincipal publicităţii prin televiziune şi radio”.

Această abordare dovedeşte o necunoaştere a legislaţiei în vigoare, dat fiind că, prin

chiar articolul 29 al Legi audiovizualului, publicitatea mascată este deja sub interdicţie în

radio şi tv, iar prin art 798 din legea 95/2006 privind reforma sănătăţii publice este interzisă

publicitatea înşelătoare la medicamente. Aceasta face ca proiectul să rămână fără obiect şi

fără justificare.

In plus, o altă prevedere a proiectului, respectiv alin 3 al art 17, dovedeşte din nou o

abordare eronată a procesului de legiferare, dat fiind că acest alineat constituie o reluare a

unei prevederi deja existente la art 799 din legea 95 2006 privind reforma sănătăţii publice.

In acest mod se contravine art 16 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă care prevede că “In procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi

reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai

multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeaza norma de

trimitere”.

Proiectul de lege propune o interdicţie generală, respectiv interdicţia publicităţii în

radio şi televiziune la medicamente disponibile fără prescripţie medicală, interdicţie care

intră în contradicţie cu directiva servciiilor media audiovizuale şi cu directiva 2001/83/CE, cu

scopul declarat de a realiza o interzicere subsecventă a două practici, respectiv publicitatea

mascată şi publicitatea înşelătoare, care sunt însă deja interzise de legea audiovizualului şi

de legea reformei în sănatate.

In consecinţă, singurele efecte ale acestui proiect de lege ar fi acelea de a produce o

problemă a României în raport cu legislaţia europeană şi o limitare neconstituţională a

dreptului la informaţie şi a libertăţii comerciale.

Cu cea mai înaltă consideraţie,

George Chiriţă – director executiv ARCA 29 iunie 2015

Leave a Reply